Dan Moruzan

Fotografia de stradă este în primul rând despre oameni.
Oameni veseli sau trişti, grăbiţi sau la plimbare, furioşi sau indiferenţi, oameni surprinşi de aparatul fotografic în diferite ipostaze în spaţiul public denumit generic stradă.
În al doilea rând, fotografia de stradă poate povesti prin alăturarea unor elemente vizuale care, împreună, evocă o idee sau creează o stare anume privitorului.
Astfel, şi în acest fel de imagine, cea mai importantă este ideea, momentul unic surprins.
Fotografia de stradă nu trebuie să fie confundată cu noţiunea de peisaj urban sau fotografie turistică, unde elementul principal este monumentul sau locul fotografiat şi imaginea poate fi refăcută aproape oricând de oricine cu aceleaşi rezultate vizuale.
Faţă de alte genuri de fotografie, în fotografia de stradă se acceptă şi imagini mai puţin elaborate din punct de vedere tehnic dar la care primează ideea şi momentul surprins, unicitatea lui.
Şi acesta este un motiv pentru care, la fotografia de stradă, funcţionează foarte bine imaginea alb-negru; marii maeştrii ai acestui gen de fotografie au folosit imaginea alb-negru şi pentru imensa ei putere de esenţializare şi de a evoca, de a povesti direct, folosind mijloace vizuale cât mai simple.
Cu toate că toate aparatele de astăzi fac fotografii color excelente şi rezultatele sunt deosebite, imaginea alb-negru nu şi-a pierdut deloc din farmec.
La fotografia de stradă deseori culorile pot chiar deranja sau estompa impactul subiectului fotografiat.
Astfel, în ordinea importanţei se pot enumera câteva elemente importante pe care trebuie să le avem în vedere:
- subiectul imaginii şi momentul surprins – mesajul şi unicitatea;
- compoziţia imaginii – alegerea planului secund şi aşezarea subiectului principal în cadru; aici este bine să se excludă din cadru, pe cât posibil, elementele care sunt inutile şi care nu completează imaginea respectivă;
- tehnica imaginii – alegerea diafragmei şi a timpului de expunere, a distanţei focale, a profunzimii.
Chiar dacă se lucrează cu distanţe focale mai mari sau cu obiective grandangulare, anumite imagini sunt iniţial concepute în imaginaţia fotografului şi doar apoi sunt executate practic.
Spre exemplu se alege un anumit spaţiu (cadru) apoi fotograful aşteaptă un trecător de un anumit tip să completeze cadrul. Sau se poate apela la improvizaţie, la instantanee. Ambele metode pot fi folosite pentru redarea unui mesaj puternic şi unic.
Din punct de vedere tehnic la fotografia de stradă se poate folosi întreaga gamă de aparate, dar rezultate deosebite se pot obţine cu un aparat mic, care poate trece uşor neobservat şi care poate fi manevrat rapid şi inteligent.
Mai trebuie menţionat faptul că, în conformitate cu ultimile reglementări internaţionale, în cele mai multe cazuri trebuie cerut acordul scris (semnătura) persoanei sau persoanelor fotografiate, dacă portretul lor este semnificativ de mare în cadru – lucru destul de complicat şi în majoritatea cazurilor ignorat în România.
Sunt fotografi care caută ca subiect principal tineri sarutându-se în parcuri, expresii ale feţelor pasagerilor din mijloacele de transport în comun, portrete ale oamenilor la o manifestaţie din stradă, trecători interesanţi în anumite ipostaze mai deosebite sau pur şi simplu străduţe frumoase cu câte un trecător sau cu un cuplu – toate aceste subiecte ţin de imaginaţia fotografului, de lumină, de atmosferă, de momentul ales şi de unicitatea lui dar mai ales de talentul celui din spatele aparatului.