Constantin Andrei

[flagallery gid=26 name="Gallery"]

Strada, la modul generic. Poate fi bulevard, sosea sau alee. Strada, de la noi, autohtona, parte din decorul zilnic sau aproape zilnic in care ne “scaldam” privirea.

Strada este locul care se lasa “fotografiat” fara falsa pudicitate, fara jena si fara scrupule, in orice moment din zi sau din noapte, de milioane si milioane de ochi, iar printre acestia se numara si, cu mult mai putini, “ochii” camerelor fotografice. Privita zilnic de-a lungul anilor si pe masura ce parcurgem trasee diferite de la om la om, ajungem sa o privim deja cu oarecare rutina fara a mai da atentie detaliilor care compun acest decor in care fiecare jucam o buna parte din rolul vietii.

Privirea trece in revista multe aspecte carora in mod nedrept nu le mai acorda importanta, mintea dand prioritate problemelor si gandurilor zilnice care sunt mult mai importante. Mai mult sau mai putin intamplator pe parcursul timpului ochii ne cad asupra unor fotografii care nu sunt nici portrete ale rudelor sau prietenilor, nici peisaje exotice care ne atrag spre visare si nici imortalizari ale unor momente de neuitat petrecute impreuna cu familia sau prietenii.
Sunt simple imagini ale unor strazi.
Posibil chiar ale unor strazi pe care pasii ne poarta destul de des, daca nu chiar zilnic, iar cand privim aceste fotografii observam lucruri pe care in trecerea noastra repetata nu le-am observat.
Sa fie acest fapt o calitate a fotografului de a scoate in evidenta anumite aspecte ce scapa privirilor noastre zilnice? Sa se datoreze aparatului de fotografiat care in momentul cand “ingheata” imaginea da dovada de impartialitate si scoate totul in evidenta? Raspunsul este discutabil, dar multumitor ar fi un raspuns care sa atribuie atat camerei foto cat si celui care sta in spatele ei atat laudele cat si criticile care se cuvin fiecaruia.

Nu este usor sa faci o fotografie de strada prin care sa se si transmita un mesaj. De cele mai multe ori se intampla sa fie o simpla si banala poza care nu spune mai mult decat vede oricine cu ochii proprii. Majoritatea celor care au facut din fotografie un hobby sau o profesie urmaresc apropierea de perfectiune, insa asa cum spunea fotograful de exceptie care a fost Ansel Adams (1902-1984): “Marea fotografie consta in adancimea sentimentului transmis, nu in adancimea campului vizual”. Din pacate fotografia nu este un hobby tocmai comod, ci unul in care trebuie invatate si respectate destul de multe canoane. Nu este usor sa gasesti un subiect, nici sa pregatesti camera fara a fi observat in cazul unui subiect uman, deoarece in momentul in care iti este remarcat aparatul de fotografiat aproapte totul este compromis subiectul schimband brusc atitudinea, pozitia, mimica fetei devenind foarte atent la miscarile celui cu camera. Schimbarea unui obiectiv sau pregatirea camerei necesita, deasemenea, pierderea unor secunde in care subiectul sa nu mai prezinte interesul initial. Cu toate ca o fotografie se face printr-o simpla apasare pe declansator ce nu dureaza mai mult de o fractiune de secunda, elaborarea acesteia dureza cu mult mai mult. Fotografia, in general cea care are ca subiect strada, poate sa fie comparata cu pescuitul. Fotograful ca si pescarul, amator sau profesionist, trebuie sa fie inarmat cu multa rabdare si calm, dar si cu viteza de reactie. Finalul “partidei” ii va aduce pana la urma si meritatele satisfactii.

Constantin Andrei

http://photobelizarie.blogspot.com