Magda Baidan

Fotografia poate reprezenta cu usurinta cea mai simpla cale de a forma o legatura cu ceea ce ne inconjoara, de a surprinde lumea asa cum nu poate fi vazuta in alt moment sau de catre altcineva. Cu toate ca este probabil cea mai obiectiva arta, perceperea unui anumit cadru ii poate aduce un subiectivism, o implicare iesite din comun.

Cu siguranta ca fiecare fotograf acum profesionist a inceput prin a observa lumea inconjuratoare: peisajele, cladirile, oamenii – astfel s-au nascut adevarate opere fotografice reprezentative pentru diferite perioade sau locuri. Fotografia de strada are o istorie si reprezinta un gen in adevaratul sens al cuvantului. Probabil unul dintre cei mai cunoscuti fotografi “street” a fost Doisneau, care a reusit sa surprinda tocmai spiritul vremii in care a trait.

De fapt, ce inseamna fotografie de strada? Desigur ca presupune, firesc, gasirea si imortalizarea subiectelor…pe strada, adica in spatiul public. In…”libertate”. In timp ce se grabesc la munca sau la cumparaturi oamenii nu mai au timp sa-si puna masti, asa cum fac in fotografia de studio. Sunt practic dezbracati de orice aparenta si isi expun o fata greu de dezgropat daca ar fi anuntati ca li se face portretul.

Fotografia de strada este sincera, poate cea mai sincera dintre toate. Poate fi si ironica, dura, haioasa, violenta, nepotrivita chiar, insa este intotdeauna reala.

La fel ca orice alt tip de fotografie, necesita si acesta o pregatire a cadrelor si a fotografului, in ciuda faptului ca nu de putine ori nu exista timp pentru schimbarea obiectivelor sau pentru efectuarea setarilor. Este mai ales vorba despre perceperea ritmului. Cand sa iesi la “vanat”. Cat timp sa astepti…cand sa apesi pe declansator. Fotografia de strada inseamna, mai presus de toate, intelegerea ritmului strazii. De aici pana la un cadru bun nu mai e decat un click.